ÎN ATENŢIA CADRELOR DIDACTICE, STUDENŢILOR, CERCETĂTORILOR

MOSTRE DE PREZENTARE A REFERINŢELOR BIBLIOGRAFICE

Elaborarea unei lucrări ştiinţifice necesită prezentarea referinţelor bibliografice şi a citărilor din alte opere. Orice cercetător este dator să cunoască regulile de alcătuire a referinţelor bibliografice.

Există norme standardizate la nivel internaţional şi naţional privitor la elaborarea şi prezentarea referinţelor bibliografice şi a citărilor din alte opere pentru diferite tipuri de documente.

Standardul SM ISO 690:2012 Informare şi documentare. Reguli pentru prezentarea referinţelor bibliografice şi citarea resurselor de informare (ISO 690:2010, IDT) (aprobat prin hotărârea Institutului Naţional de Standardizare şi Metrologie nr. 871-ST din 05.04.2012) specifică reguli pentru alcătuirea referinţelor bibliografice şi a citărilor din alte opere.

La prescurtarea cuvintelor se va utiliza standardul SM ISO 4:1997 Informare şi documentare. Regulile de prescurtare a cuvintelor în titluri şi a titlurilor publicaţiilor periodice.

Terminologia corectă şi statistica din domeniul bibliologiei se poate cunoaşte din SM ISO 2789:2009 Informare şi documentare. Statistici internaţionale de bibliotecă (ISO 2789:2006, IDT).

Notă: Vă invităm să consultaţi Reguli pentru prezentarea referinţelor bibliografice şi citarea resurselor de informare : Ghid practic 

Notă: Pe parcursul listei de referinţe trebuie să fie folosit acelaşi sistem de punctuaţie şi formatare. Fiecare element al referinţei trebuie să fie clar separat de elementele următoare printr-un semn de punctuaţie sau prin schimbarea caracterelor.

 MOSTRE DE PREZENTARE A CITĂRILOR ÎN TEXT

Orice lucrare ştiinţifică se bazează pe anumite rezultate obţinute anterior, de aceea publicaţiile ştiinţifice conţin citări şi referinţe bibliografice care confirmă documentar cunoaşterea acestor rezultate. Datele bibliografice indicate în publicaţii determină legătura unei lucrări cu alte cercetări precedente, conceptualizează poziţiile ştiinţifice ale autorului şi apartenenţa lui la o şcoală ştiinţifică, oferă posibilitatea de a verifica verosimilitatea de facto a datelor prezentate. Utilizarea unor idei, date şi metode străine sau interpretarea textului fără citare este considerată drept plagiat, una din încălcările grave a eticii ştiinţifice.